Problemele fundamentale care stau la baza crizei medicamentelor

Criza medicamentelor s-a adâncit în ultimii ani în România. În continuare, nu există mecanisme de monitorizare, iar statul român nu cunoaște nici care este necesarul de medicamente, pentru a răspunde nevoii pacienților, nici care sunt stocurile în timp real de medicamente în țară.

„Nu am mai discuta acum despre comenzi justificate, despre rețete simple sau compensate, despre modalități de prescriere și eliberare, dacă ar exista date concrete, reale despre boli și medicamente în România.”, susține farm. Sânziana Mardale, Președinte AFIE.

15.05.2020: Asociaţia Farmaciilor Independente Ethica (AFIE) atrage atenția asupra problemelor fundamentale care nu au fost rezolvate de-a lungul anilor și care accentuează lipsa medicamentelor din România.

În ultimii 5 ani, deşi o serie dintre produsele esențiale pentru pacienții cu boli cronice nu se găseau la furnizori sau stocurile erau insuficiente pentru a răspunde solicitărilor din partea populației, farmaciile independente au făcut toate eforturile pentru a se aproviziona cu medicamente.

 „Problema lipsei medicamentelor de pe piață este una cu care ne confruntăm zilnic ca farmaciști, a devenit parte din activitatea curentă și este un aspect care a luat amploare și la nivel global. Chiar dacă farmaciile realizează toate demersurile care țin de ele pentru a dispune de o gamă adecvată de medicamente, nu ne putem obișnui cu gândul că, după atât de mulți ani, autoritățile române încă nu au un sistem bine pus la punct de monitorizare a stocurilor. Mai mult, nu se cunoaște în mod real numărul pacienților care suferă de o anumită boală, prin urmare nu există un necesar real al produselor medicamentoase de care aceștia au nevoie.”, a declarat farm. Sânziana Mardale, Președinte AFIE.

Prezentăm, pe scurt, principalele aspecte care nu funcționează corespunzător și care au ca efect, în final, lipsa medicamentelor, cu riscuri asupra sănătății pacienților:

• Raportarea stocurilor de medicamente de la furnizori către Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România se realizează într-un sistem rudimentar (în format tabelar, transmis de fiecare furnizor în parte și care trebuie agregat), care nu permite vizualizarea acestor stocuri în timp real și luarea unor măsuri rapide în cazul în care un medicament nu se mai găsește pe piață.
• Necesarul dintr-un anumit medicament utilizat de pacienții cu boli cronice se stabilește printr-o estimare a cantității, și nu printr-un sistem de date exacte care să permită stabilirea unui necesar real; nu există, la nivel național, registre de boală funcționale, care să identifice patologii și să se stabilească cantitatea minimă necesară pentru a îndeplini nevoia pacienților din România.
• Fără aceste două instrumente esențiale, descrise mai sus, nu se poate stabili stocul necesar care ar trebui pus pe piață de către producătorii de medicamente, aceștia bazându-se în acest moment pe stocuri istorice sau pe solicitările exprese venite din partea populației, pe comenzile justificate transmise de farmacii sau pe estimările comisiilor de specialitate.  
• În aprovizionarea cu medicamente a populației, primează de multe ori principiile comerciale și mai puțin cele concurențiale și legate de sănătatea publică. Accesul echitabil la medicamente, indiferent de furnizorul de servicii farmaceutice ales, și prin urmare, dreptul la sănătate al pacienților, sunt aspecte primordiale, de care ar trebui să se țină cont în toate reglementările legislative și procesele care au loc.
• Legislația în vigoare privind obligația de serviciu public, care înseamnă asigurarea de către toți actorii implicați pe lanțul de aprovizionare a unei game adecvate de medicamente, în stocuri suficiente, astfel încât nevoia pacienților din România să fie adresată, nu are finalitate: sistemul de monitorizare în timp real a stocurilor nu funcționează, iar autoritățile nu au pârghii prin care să intervină atunci când există o solicitare fermă din partea unei farmacii pentru un anumit medicament, iar acesta lipsește de pe piață.

„Așa cum este prevăzut cadrul normativ, atunci când stocul la nivel național dintr-un anumit medicament scade, sistemul de monitorizare a stocurilor ar trebui să transmită autorităților o alertă, astfel încât acestea să ia măsurile care se impun – suspendarea acestui medicament de la livrare intracomunitară („export paralel”), discuții cu actorii din piață și identificarea unor soluții. Nu știm să fi existat vreodată o astfel de alertă, chiar dacă au fost raportate constant o serie de medicamente care lipsesc. O revizuire a legislației în domeniul medicamentului este absolut necesară, iar autoritățile trebuie să țină cont de toate problemele apărute în decursul anilor, astfel încât împreună să putem îmbunătăți sistemul și să găsim soluții potrivite.”, a adăugat farm. Sânziana Mardale, Președinte AFIE.

Pe lângă aceste aspecte punctuale, reprezentanții asociației consideră că politica medicamentului în România ar trebui să vină în sprijinul pacienților, cu anumite măsuri:

• Încurajarea pătrunderii medicamentelor pe piața din România, în general, și a genericelor, în mod particular; medicamentele generice ar putea beneficia de o serie de facilități, de la prioritizarea la autorizare și până la aspecte care țin de prescriere și decontare; medicamentele generice ar asigura o gamă mult mai variată de produse similare, care să răspundă nevoii pacienților și care ar putea să acopere anumite discontinuități;
• Identificarea unor soluții alternative care să asigure costuri reduse pentru medicamentele rambursate de către stat, precum negocieri directe cu producătorii; politica actuală de preț a României, prin care sunt prevăzute o serie de praguri, precum și prețul cel mai mic din 12 țări cu care țara noastră se compară, cumulat cu taxa clawback, prin care producătorii de medicamente acoperă o parte din cheltuielile sistemului de sănătate cu medicamente, au dus de fapt la probleme de aprovizionare, la suportarea unor ieftiniri ale medicamentelor de către farmaciile comunitare (cu pierderi financiare pentru acestea și cu riscul de a nu-și mai putea derula activitatea), la retragerea din țară a unor produse sau la exportul paralel al acestora, în detrimentul pacienților.
• O comunicare constantă cu toți actorii din lanțul de aprovizionare, de la producătorii de medicamente, la distribuitorii angro și farmaciile comunitare, este esențială pentru a putea preîntâmpina problemele și a găsi soluții. Revizuirea cadrului normativ, pentru ca el să răspundă nevoilor actuale ale sistemului de sănătate, este de asemenea importantă – orice propunere legislativă, orice act normativ trebuie analizat după un timp de la implementare, pentru a putea fi îmbunătățit.

Specificăm faptul că toate aceste aspecte reies din practica farmaceutică de zi cu zi, din actele normative în vigoare, precum și din declarațiile reprezentanților autorităților cu responsabilități în domeniul sănătății.